La startul pe fiecare traseu „Exatlon” porneste glont si pare ca este construita pentru fiecare competitie in parte. A reusit sa castige in primele saptamani medalia care sa ii confere protectia la competitia feminina si, in ciuda constitutiei firave, Simia Taran da dovada de o putere, optimism si forta iesite din comun, devenind una dintre favoritele publicului.
Nu de putine ori lacrimile au curs pe obrajii darzei atlete pentru ca, desi isi trage forta din familia care i-a fost mereu aproape si care a sustinut-o sa isi indeplineasca fiecare vis, tot familia este si cea mai mare slabiciune si dorul de casa o macina zi de zi.
“Tatal este cea mai mare slabiciune a mea, il iubesc foarte mult. Sunt imaginea tatalui meu”, spunea atleta inainte sa plece in Dominicana.
Parte a unei familii modeste din Toplita si avand inca trei frati, razboinica a fost tot timpul copilul care si-a tinut “cu sufletul la gura” parintii, dupa cum povesteste mama, Marioara Taran. “Simia era un copil rasfatat, facea ce voia ea, nu ce ziceam noi. A fost un copil bun care ne-a adus numai bucurii. I-a placut sa munceasca, sa aiba activitate”, isi aminteste aceasta.
A plecat de acasa la 18 ani, hotarata sa isi faca un viitor in alta tara, in Italia. A obtinut un contract la un circ si si-a luat zborul spre o cariera de trapezista. O fata increzatoare, careia ii place sa isi traiasca viata “in cel mai simplu mod”, descurcareata si fara frica, razboinica a muncit “de toate”, cum rememora inainte de a se arunca in jungla din Dominicana, a avut grija de “o batranica timp de 3 ani si jumatate, dupa care la circ, restaurant, bar”.
La Toplita, parintii Simiei privesc cu lacrimi in ochi evolutia fiicei lor, lacrimi de emotie, ca nu cumva aceasta sa nu se accidenteze pe traseu, dar si de mandrie pentru ca “are ce ii trebuie sa castige Exatlon, nu este nimeni mai buna decat ea”, dupa cum ne asigura doamna Marioara Taran. Aceasta isi aminteste cu umor ca fiica sa “tot timpul facea gimnastica, era urcata pe pereti si cand manca”.
Vasile Taran, tatal Simiei, este convins ca in familia lor se aplica zicala “Fetele sunt cu tatal si baietii, cu mama!” Mandria i se citeste in glas cand este intrebat de cea care ar da orice pentru ca el sa fie bine si sanatos. “A fost visul ei sa ajunga acolo si a ajuns”, spune acesta. O singura dorinta are tatal razboinicei. “Vrem sa faca un semn catre noi, cand este camera pe ea sa ne transmita un mesaj”.
